Arhivă | Iulie 2012

Limonene

Limonene este un ulei esențial din flori de lămâie și alte specii de plante, folosit frecvent în produsele cosmetice.

Poate produce iritații la nivelul pielii sau al sistemului respirator. Majoritatea cazurilor de iritație s-au raportat la persoane care s-au expus pe termen lung compusului în condiții industriale. Unele studii au raportat că doar 3% sunt sensibili la Limonene.

National Industrial Chemicals Notification and Assessment Scheme (NICNAS) a evaluat acest ingredient și a constatat că, deși nu este foarte toxic, în contact cu aerul se poate descompune și forma cantități mici de produse oxidante, care cauzează alergii la nivelul pielii. Limonene este așadar considerat alergen.

Anunțuri

Cele 5 valori Avon


Navingând pe site-ul oficial Avon, am găsit un articol despre valorile și principiile după care se conduce compania. Încrederea, respectul, credința, umilința și integridatea, spun ei, au ajutat compania în momentele dificile dându-i putere. În ce fel? Ei bine, am tradus explicațiile atașate fiecărei dintre cele 5 valori.

Încredere – vrem să trăim și să lucrăm într-un mediu în care comunicarea este deschisă – unde oamenii se simt liberi să-și asume riscuri, să-și împărtășească punctele de vedere și să spună adevărul așa cum îl percep ei. Ai încredere în oameni că vor face ceea ce este corect și ajută-i să-ți înțeleagă raționamentul și filozofia  iar ei nu te vor dezamăgi.

Respect – ne ajută să valorăm diferențele, să apreciem fiecare persoană pentru calitățile sale unice. Prin respect, aducem la suprafață întregul potențial al fiecărei persoane.

Credință – este piatra de temelie care îndeamnă asociații să-și asume responsabilitățile și să dea ce au mai bun. Crezi în cineva – și aratăi-o – iar acea persoana va muta munți încercând să-ți demonstreze că ai dreptate.

Umilință – înseamnă că noi nu avem întodeauna dreptate – nu cunoaștem toate răspunsurile – și suntem conștienți de asta. Nu suntem mai puțin umani decât persoanele care lucrează pentru noi și nu ne temem să le cerem ajutorul.

Integritate – ar trebui să fie atributul fiecărei persoane care se asociază cu Avon. Stabilind și observând cele mai înalte standarde etice și făcând lucrul corect, noi ne îndeplinim obligația de a avea grijă, nu numai de reprezentanții și clienții noștri din comunitatea pe care o servim, dar și de colegii noștri și de noi înșine.” Sursă.

Adevăr sau nu, indiferent de scopul acestora (marketing, să sensibilizeze, să impresioneze…etc.), nu poate fi un lucru rău faptul că sunt promovate de o companie recunoscută la nivel internațional. 🙂

Linalool

Linalool-ul este un alcool terpene care se regăsește în peste 200 de specii de plante, precum cele din familiile: Lamiaceae, Lauraceae (dafin, scorțișoară, palisandru), Rutaceae (citrice), dar și în mesteacăn.

Extrasul de Linalool din uleiuri naturale, esențiale, are  efect anti-stres, ajutând la obținerea unei stări de calm și la inducerea somnului.
Alte particularități ale Linalool sunt și proprietățile sale antiinflamatoare și antimicrobiene.

În afară de cosmetice, Linalool mai este folosit și pe post de intermediar chimic, intrând în formarea vitaminei E, dar și ca insecticid non-toxic pentru oameni și animale, împotriva muștelor, gândacilor, căpușelor și țânțarilor.

Linalool, la fel ca Limonene, nu este considerat alergen în forma sa pură, dar poate cauza reacții alergice sau sensibilitate atunci când se oxidează. Deși producătorii adaugă și alte ingrediente care să prevină sau să încetinească procesul de oxidare al acestui ingredient, tot se pot forma substanțe alergene datorate lui. În afara acestor reacții alergice, există studii care tratează subiectul apariției eczemei și psoriazisului facial datorită folosirii produselor care conțin Linalool oxidat.

Pentru a diminua șansele de oxidare ale acestui compus într-unul dintre produsele tale ține mereu cont de data de expirare de pe ambalaj,  ferește produsul de razele soarelui și închide bine capacul după fiecare utilizare.

Food and Drug Administration (FDA) a aprobat folosirea acestui ingredient ca agent de aromă pentru mâncare.
Research Institute for Fragrance Materials Expert Panel (REXPAN) restricționează folosirea acestui ingredient în parfumuri din cauza posibilității dezvoltării unei potențiale sensibilități.
Conform Directivei UE 1223/2009, acest ingredient este inclus pe lista cu substanțe alergene.

  • Akio Nakamura împreună cu colegii  de la University of Tokyo și T. Hasegawa Co., Ltd in Kawasaki, Japan susțin că au demonstrat o legătura directă între inhalarea de linalool și reducerea stresului, în timpul experimentelor de laborator pe șobolani.
  • Între 5-7% din persoanele pe care s-a testat produsul în Suedia au manifestat reacții alergice la acesta.
  • În forma sa inițială, proaspătă, s-a demonstrat că Linalool este un aliat împotriva cancerului (de ficat, la sân) și leucemiei.

Sursa.

În concluzie Lianool este un ingredient natural benefic. Bineînțeles sunt și părți negative… însă acestea  apar doar dacă Linalool-ul se oxidează… adică dacă nu urmăm intrucțiunile alea scrise cu mov 😀

Panthenol (vitamina B5)

Panthenol-ul sau vitamina B5 este un element esențial pentru toate formele de viață. Se găsește în toate celulele vii sub forma unei enzime esențiale pentru numeroase reacții metabolice. Este puternic hidratant, antiinflamator, cicatrizant, elasticizant, promovează epitelizarea și vindecă răni minore.

În produsele cosmetice acesta are rol de emoliant, agent de umectare și agent de hidratare. Este un component întâlnit frecvent în produsele pentru păr: șampon, condiționer sau, în cazul nostru, spray revitalizator. Se atașează cu ușurință firului de păr îmbrăcându-l în totalitate, netezindu-l și conferindu-i strălucire. Previne despicarea firelor de păr având efect fortifiant și reparator. Are efecte terapeutice și asupra scalpului sensibil sau iritat.

Panthenol-ul este unul din ingredientele sănătoase din compoziția produselor cosmetice. Nu prezintă un pericol pentru sănătate sub nici o formă și are numai efecte benefice :).

 

Spray revitalizant pentru păr

Am început să folosesc spray-ul revitalizant  pe bază de extract de mlădițe de zmeur și hibiscus în urmă cu 4 luni, deoarece părul meu căpăta un aspect nesănătos și lipsit de strălucire. Trebuie să recunosc că eram sceptică la început când am citit pe ambalaj că energizează părul tern  sau că aroma se menține pe tot parcursul zilei. Dar m-am convins destul de repede… 😀 Mai ales că aroma plăcută a atras destul de multe complimente : -))

Spray-ul este recomandat atât pentru părul normal cât și pentru cel moale sau gras…

Am fost curioasă, totuși dacă produsul pe care-l folosesc zilnic prezintă un pericol pentru sănătatea mea. În continuare vă ofer lista cu ingrediente respectiv câteva informații despre fiecare.

Ingrediente: Alcohol denat, aqua, parfum, peg-12 dimethicone, panthenol, tocopheryl acetate, saccharomyces ferment filtrate, glycerin, polysorbate 20, hibiscus sabdariffa extract, rubus idaeus extract, potassium benzoate, potassium sorbate, phenoxyethanol, citric acid, Cl 17200, Cl47005, butylphenyl methylpropional, linalool, citronellol, hexyl cinnamal, limonene.

Rujul… de la origini până în prezent(2)

La începutul secolului 20, rujul se vindea într-un număr redus de nuanțe. Roșu închis era una din cele mai populare nuanțe în secolele 19-20, în special în anul 1920.Flappers purtau această nuanță ca simbol al independenței. În acea perioadă, era acceptabil să aplici rujul în public sau pe parcursul prânzului, dar niciodată la cină.

La începutul anilor 1930, Elizabeth Arden a început să introducă o gamă variată de culori de rujuri. Ea a inspirat mai multe companii să-i calce pe urme. În 1930 rujul era considerat simbol al sexualității adulte. Tinerele îl considerau simbol al feminității, iar adulții vedeau în el un act de rebeliune. Mulți americani, în special imigranții, nu acceptau ca adolescentele să poarte ruj. Un studiu din 1937 a dezvăluit că peste 50% din adolescente se certau cu părinții lor pentru ruj. La mijlocul anilor `40 câteva cărți și reviste pentru tineri au accentuat că bărbații preferă un aspect natural celui care implică machiajul. Acestea preveneau de asemenea tinerele că machiajul ar putea să le distrugă șansele la popularitate sau la carieră. Aceste articole sugerau că rujul este caracteristic adolescentelor care se comportă provocator cu bărbații. În ciuda faptului că cosmeticele erau folosite de multe femei, acestea erau încă asociate cu prostituția.

 În anii `50 actrițele Marilyn Monroe și Elizabeth Taylor au readus rujul în nuanțe de roșu aprins în trenduri. Un studiu din 1951 a dezvălui că două treimi din tinere foloseau rujul.

În 1950 Hazel Bishop a pus bazele unei companii care promova invenția sa, rujul de lungă durată cu sloganul: „stays on you… not on him”, care a câștigat repede aprobarea majorității. În curând companiile producătoare de cosmetice au început să producă rujuri de culoarea piersicii sau roz deschis. Întrucât părinții interziceau fiicelor lor să poare roșul aprins, aceste nuanțe au câștigat rapid popularitate. Rujul alb a fost popular în anii `60. Trupele de rock, cum ar fi  Ronettes și  Shirelles au popularizat nuanța albă. În 1960 rujul era asociat cu feminitatea. Femeile care nu foloseau rujul erau suspectate de boli mintale sau lesbianism.

Rujul negru a câștigat popularitate la sfârșitul anilor `70 și în anii `90. În anii `50 această nuanță era purtată doar de către actrițe în filmele de groază. A devenit populară din nou în mare parte datorită subculturilor punk și goth. La mijlocul anilor `80 așa-zisul ruj de dispoziție era vândut adulților de către companiile de cosmetice de masă. Acest tip de ruj își schimba culoarea după ce era aplicat, în baza schimbărilor în PH-ul pielii care se presupunea că reflectă dispoziția purtătorului. În 1990 nuanțele de rujuri au devenit semi-mate. Foarte populare în acea perioadă erau nuanțele de cafeniu, inspirate în mare parte de unele show-uri tv precum ”Friends”.

Rujul… de la origini până în prezent(1)

A. mă sună pentru a zecea oară. Fug grăbită spre ușa că, nah, nu-i frumos sa-ți lași prietenii să te aștepte cu orele, însă în drum îmi văd reflexia în oglindă și remarc că nu m-am dat cu ruj. Cu riscul de a primi o săpuneală bună mă întorc înapoi să îl iau. Acum nu știu cât de conștienți sunteți de asta, dar pentru majoritatea femeilor rujul e indinspensabil. Am remarcat că în ciuda faptului că îl folosesc în fiecare zi știu foarte puține despre produs… așa că m-am informat puțin… Cum au ajuns femeile să folosească rujul? De ce? Ce ingrediente conține? Ce efect au acestea asupra buzelor mele? Acestea sunt doar câteva din întrebările la care am încercat să-mi răspund.

Rujul este un produs cosmetic care conține pigmenți, uleiuri, ceruri și emolienți care conferă culoare, textură și protecție buzelor. La fel ca majoritatea produselor de machiaj, rujul este folosit în general, dar nu exclusiv, de către femei.

Femeile din Mesopotamia antică sunt probabil primele care au inventat și au folosit rujul. Ele zdrobeau pietrele semiprețioase și le aplicau pentru a-și decora buzele. Femeile Egiptene foloseau un extract toxic roșu-violet din iod și brom care le punea în pericol sănătatea și care a fost numit Sărutul Morții. Rujul reginei Cleopatra era făcut din cărăbuși carmin cărora le erau adăugate câteva ingrediente pentru a se obține pigmentarea roșie aprinsă și ouă de furnici. Efectul de strălucire era inițial obținut dintr-o substanță perlată găsită în solzii peștilor.

În Perioada de Aur Islamică cosmetologul Abu al-Qasim al-Zahrawi a inventat rujul solid care consta din bastonașe parfumate presate în matrițe speciale. Procesul este descris în lucrarea sa Al-Tasrif. În Europa Medievală, rujul a fost interzis de biserică și se credea că este folosit la invocarea Satanei.

Colorarea buzelor a început să câștige popularitate în Anglia în secolul al 16-lea. În perioada domniei reginei Elisabeta I rujul roșu în contrast cu fața dată cu cremă albă era la modă.

În acea perioadă rujul era făcut din ceară de albine și pigmenți extrași din plante. Numai persoanele din înalta societate și actorii se machiau. În 1770 o lege britanică a fost propusă parlamentului, o căsătorie trebuia anulată dacă mireasa se machia înainte de ziua nunții.

În Marea Britanie, în secolul al 19-lea uzul vădit de cosmetice nu era considerat acceptabil pentru femeile respectabile și era asociat cu grupurile marginalizate ale actrițelor și prostituatelor. Era considerat necuviincios și necivilizat să te machezi.

La sfârșitul secolului al 19-lea, Guerlain, o companie de cometice franceză, a început să producă ruj. Primul ruj comercial a fost inventat în 1884 de către parfumieri în Paris. Era acoperit în hârtie de mătase și era făcut din ulei de castor, grăsime de căprioară, și ceară de albine.  Toleranța completă față de uzul de cosmetice apare în Londra anilor 1921.

În 1915, rujul era vândut într-un container cilindric care a fost inventat de Maurice Levy.

Pe perioada celui de-al doilea război modial etui-ul din metal a fost înlocuit cu cel de plastic sau hârtie. Rujul era greu de găsit în acea perioadă deoarece unele din ingredientele esențiale, petrolul și uleiul de castor, erau indisponibile. Al doi-lea război mondial a permis femeilor să lucreze în inginerie și cercetările științifice, iar mai târziu, în 1940 Hazel Bishop, chimist organic în New York și New Jersey a creat primul ruj de lungă durată numit No-Smear Lipstick. Cu ajutorul lui Raymond Specter afacerea lui Bishop cu rujuri a prosperat.