Rujul… de la origini până în prezent(2)


La începutul secolului 20, rujul se vindea într-un număr redus de nuanțe. Roșu închis era una din cele mai populare nuanțe în secolele 19-20, în special în anul 1920.Flappers purtau această nuanță ca simbol al independenței. În acea perioadă, era acceptabil să aplici rujul în public sau pe parcursul prânzului, dar niciodată la cină.

La începutul anilor 1930, Elizabeth Arden a început să introducă o gamă variată de culori de rujuri. Ea a inspirat mai multe companii să-i calce pe urme. În 1930 rujul era considerat simbol al sexualității adulte. Tinerele îl considerau simbol al feminității, iar adulții vedeau în el un act de rebeliune. Mulți americani, în special imigranții, nu acceptau ca adolescentele să poarte ruj. Un studiu din 1937 a dezvăluit că peste 50% din adolescente se certau cu părinții lor pentru ruj. La mijlocul anilor `40 câteva cărți și reviste pentru tineri au accentuat că bărbații preferă un aspect natural celui care implică machiajul. Acestea preveneau de asemenea tinerele că machiajul ar putea să le distrugă șansele la popularitate sau la carieră. Aceste articole sugerau că rujul este caracteristic adolescentelor care se comportă provocator cu bărbații. În ciuda faptului că cosmeticele erau folosite de multe femei, acestea erau încă asociate cu prostituția.

 În anii `50 actrițele Marilyn Monroe și Elizabeth Taylor au readus rujul în nuanțe de roșu aprins în trenduri. Un studiu din 1951 a dezvălui că două treimi din tinere foloseau rujul.

În 1950 Hazel Bishop a pus bazele unei companii care promova invenția sa, rujul de lungă durată cu sloganul: „stays on you… not on him”, care a câștigat repede aprobarea majorității. În curând companiile producătoare de cosmetice au început să producă rujuri de culoarea piersicii sau roz deschis. Întrucât părinții interziceau fiicelor lor să poare roșul aprins, aceste nuanțe au câștigat rapid popularitate. Rujul alb a fost popular în anii `60. Trupele de rock, cum ar fi  Ronettes și  Shirelles au popularizat nuanța albă. În 1960 rujul era asociat cu feminitatea. Femeile care nu foloseau rujul erau suspectate de boli mintale sau lesbianism.

Rujul negru a câștigat popularitate la sfârșitul anilor `70 și în anii `90. În anii `50 această nuanță era purtată doar de către actrițe în filmele de groază. A devenit populară din nou în mare parte datorită subculturilor punk și goth. La mijlocul anilor `80 așa-zisul ruj de dispoziție era vândut adulților de către companiile de cosmetice de masă. Acest tip de ruj își schimba culoarea după ce era aplicat, în baza schimbărilor în PH-ul pielii care se presupunea că reflectă dispoziția purtătorului. În 1990 nuanțele de rujuri au devenit semi-mate. Foarte populare în acea perioadă erau nuanțele de cafeniu, inspirate în mare parte de unele show-uri tv precum ”Friends”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s